Iron Man 3 (2013)
Regie: Shane Black
Distribuție: Robert Downey Jr.,  Gwyneth Paltrow,  Guy Pearce
                      Ben Kingsley  
Notă IMDB: 8.1       


1.       Robert Downey Jr arată într-un mare fel
2.       Mamă cum arată Robert Downey Jr!
3.       Din toată seria, Iron Man 3 cred că e cel mai bun
4.       Am avut multe momente în care mi s-a făcut pielea de găină
5.       Filmul e foarte dinamic, nu m-am plictisit deloc și am stat cu sufletul la gură pentru marea majoritate a timpului
6.       Am râs bine de tot
7.       În Iron Man 2, mi-ar fi plăcut să văd mai mult din Tony Stark și mai puțin “oțel” așa că m-am bucurat mult să îl văd acum pe Tony Stark pentru mai mult de trei sferturi din film.
8.       Downey e cel puțin la fel de carismatic ca până acum și arată alte fețe ale personajului la care până acum nu te-ai fi gândit.
9.       Toată povestea cu Pepper mi s-a părut cam trasă de păr, dar cu toate astea m-a făcut să urmăresc filmul cu interes până la capăt
10.   M-am cam plictisit de “Hai să-l salvăm pe președinte”
11.   All in all, filmul merită a fi văzut pentru că are de toate pentru toți
12.   Pentru o experiență completă, recomand să fie văzut în IMAX 3D
13.   Nu am vrut să povestesc filmul ca să nu stric plăcerea celor care poate încă nu l-au văzut până acum
P.S. Downey pentru mine e unul dintre cei mai buni actori ever așa că ceea ce am scris e mai mult decât subiectiv



Anna Karenina (2012)
Regia: Joe Wright
Distribuție: Keira Knightley
                     Jude Law
                     Matthew Macfadyen
                     Aaron Perry Johnson
Notă IMDB: 6.7
Un film cu potențial foarte mare care din păcate a fost stricat de Keira Knightley. Jude Law îl joacă impecabil pe Karenin, iar Aaron Perry Johnson (Vronsky) are o prestație fresh și electrică. Scenografia te surprinde cu fiecare scenă (tot filmul are loc într-un teatru) iar muzica e foarte bine aleasă.
Pe cealaltă parte însă, Keira joacă același personaj ca în toate celelalte filme. Chinuită de talentul actoricesc, are aproximativ două grimase cu care joacă tot filmul. 1. Vai ce sufăr! 2. Acum sufăr și mai tare!  Nu prea mi-am dat seama când plângea sau când râdea, când îl iubea pe Vronsky sau când se simțea prost în fața lui Karenin. Nu mi-a transmis nicio emoție, nu am compătimit-o, nu mi-a fost milă, nu am râs, iar rânjetul ei m-a scos din sărite.   
Păcat de idee, de distribuție și de toate celelalte elemente care ar fi putut face un film foarte bun. Keira, du-te acasa!


Rust and bone (2012)
Regia: Jacques Audiard
Distribuție: Marion Cotillard
                     Mathias 
                    Schoenaerts
                     Armand Verdune
Notă IMDB: 7.5
Am văzut Rust and bone într-o seară în care aveam o dorință foarte mare să văd un film și să plâng. Pentru că The notebook l-am văzut de prea multe ori și am plâns tot de atâtea ori, am luat primul film de dragoste pe care l-am găsit pe un oarecare site. Și-a îndeplinit misiunea pentru că la sfârșitul filmului perna îmi era udă. (Plâng destul de repede și de des așa că nu e obligatoriu să suspinați și voi)
Așadar, Ali (Matthias Schoenaerts), un tată singur, hoinărește pe străzi, furând din diverse locuri pentru a-și putea hrăni trupul (bine făcut) și băiatul de vreo 7 ani. Ajunge să fie bodyguard într-un club unde o întâlnește pe Stephanie (Marion Cotillard), antrenoare de balene ucigașe  într-un parc acvatic.
În urma unui accident, Stephanie rămâne imobilizată într-un scaun cu rotile și într-un moment de disperare, îl sună pe Ali care acum merge la bătăi organizate pentru bani. Petrec mult timp împreuna, Ali îi propune lui Stephanie să îl lase să îi îndeplinească nevoile sexuale, și de aici nu e greu de imaginat ce se întâmplă.
Filmul are o poveste pe care nu o găsești pe toate gardurile Hollywoodiene. Asta mi-a și plăcut, că nu e o poveste de dragoste tipică. Mathias își joacă foarte bine rolul de om cu probleme iar Marion Cotillard îți dă fiori pe șira spinării. Cu mai multe nominalizări la cea mai bună actriță, rolul chiar a fost unul dintre cele mai bune pe care le-a jucat.  Imaginea mi-a plăcut mult pentru că a contribuit la întreaga stare a filmului, stare care a persistat și după ce am închis BS Playerul, iar pentru mine asta contează foarte mult.
Ce nu mi-a plăcut a fost că nu am găsit rolul mai multor scene, destul de lungi care mă făceau să îmi pierd răbdarea but other than that, un film bun care te face să te gândești de două ori înainte de a spune “Nu pot!”


To rome with love (2012)
Regia: Woody Allen
Distribuție: Woody Allen
                    Jesse Eisenberg
                    Penelope Cruz
                    Alec Baldwin
                    Ellen Page   
Notă IMDB: 6.3
                Dacă ai mai văzut cel puțin un film scris și regizat de Woody Allen vei recunoaște cu siguranță stilul și temele abordate. To rome with love se focusează asupra unor povești de dragoste, faimă, adulter și dragoste euforică neîmpinită. Pe scurt, Heyley (Allison Pill), o turistă americană se îndrăgostește la colț de stradă de un necunoscut (Michelangelo-Flavio Parenti) căruia îi cere direcții spre fontana
Di Trevi. Părinții ei, Jerry (Woody Allen) care este un fost producător de muzică clasică pensionat, și mama ei Philys (Judy Davis), psihiatră, vin în Roma să își cunoască viitorii socrii. Tatăl lui Michelangelo lucrează într-un magazin funerar și este un extraordinar cântăreț de operă care poate să își exprime talentul doar atunci când este în duș. Jery, fermecat de talentul lui și îngrozit de anii de pensie caută să-l facă faimos.
                O a doua poveste se oprește asupra lui Leopoldo (Robert Begnini), un funcționar mediocru care devine faimos peste noapte, fără niciun motiv. Dacă la început este exasperat de insistența paparazzilor, spre sfârșit devine dependent de faimă.
                Antonio (Alessaandro Tiberi) și Milly (Alessandra Mostranardi), sunt un cuplu proaspăt căsătorit care vin în Roma pentru a se întâlni cu familia lui Antonio. Milly pleacă să își facă părul, dar se rătăcește prin Roma, în timp ce în camera de hotel a lui Antonio apare o prostituată de lux, Anna (Penelope Cruz) care este plătită pentru a-i îndeplini orice dorință. Anna greșeste persoana dar în timp ce încearcă să îl convingă pe Antonio că de fapt el este bărbatul pentru care a fost plătită, familia lui își face apariția în camera de hotel iar Anna este nevoită să joace rolul de nevastă  pentru tot restul zilei.
                Jack (Jesse Eisenberg) și Sally (Greta Gerwig) sunt un cuplu american  tânăr stabilit în Roma. Prietena lui Sally, Monica (Ellen Page) vine într-o vizită de recuperare după o despărțire recentă. Monica este o actriță nevrotică dar incredibil de sexy căreia niciun bărbat nu îi poate rezista. Jack se întâlnește cu John (Alec Baldwin) un arhitect de succes și îl invită pentru o cană de cafea iar pe măsură ce filmul se derulează, John devine o voce interioară a lui jack care îl temperează din dragostea platonică pentru Monica.
                Temele filmului sunt des întâlnite în munca lui Woody Allen , de la relații bisexuale până la teama de moarte și nesiguranță toate astea povestite cu umori-i caracteristic. To Rome with love nu este un film de o profunzime extraordinară și ar fi și păcat  în timp ce îl urmărești să te focusezi la ce a vrut Allen să zică.  Povestea este o îmbinare reușită de umor și dramă încărcate de aerul romantic al Romei.


To the wonder (2012)
Regia: Terrence Malick
Distribuție: Ben Affleck

                      Olga Kurylenko
                      Rachel McAdams
                     Javier Bardem
Notă IMDB: 6.6
Cu un trailer care m-a făcut să aștept cu sufletul la gură apariția filmului, To the wonder este o minunată reflexie a iubirii lui Malick pentru imagine. Când am văzut filmul am avut senzația că mă uitam la o poezie în imagini. Cu foarte puțin dialog, filmul arată triunghiul amoros dintre Marina(Olga Kurylenko), Neil (Ben Affleck) și o dragoste din tinerețe, Jane (Rachel McAdams).
Neil și Marina se îndrăgostesc în Franța și se hotărăsc să se mute în Oklahoma. Dacă la început dragostea dintre cei doi te fac să îți fie dor de fosta/fostul, pe măsura ce viza Marinei expiră, apar și problemele dintre cei doi. Mustrările de conștiință o fac pe Marina să își caute răspunsurile la un preot din oraș, Father Quintana (Javier Bardem), preot care se află și el în căutarea prezenței lui Dumnezeu.  După ce Marina pleacă în Franța, Neil se reîndrăgostește de Jane dar relația dintre cei doi eșuează.
Imaginile sunt îmbietoare și ridică niște probleme la care te gândești și la două zile după ce ai vizionat filmul. Există Dumnezeu? Și dacă există, unde îl găsești? Ce e dragostea, unde, când și cum se pierde, șamd.
Dacă te-ai plictisit la The tree of life și nu ți-a plăcut, s-ar putea ca nici To the Wonder să nu te miște.  Mie mi-a plăcut mult iar Olga Kurylenko are o reprezentație de excepție.  

Încă un blog de filme, știu. Acest minunat blog a fost creat dintr-o lipsă acută de activitate și la insistențele prietenilor care nu mă mai suportă să le vorbesc ore în șir despre filmele pe care le văd. Dacă ești expert în domeniul cinematografiei, nu citi acest blog. Dacă la viața ta ai citit mii și milioane de critici de film, nu citi acest blog pentru că vei fi dezamăgit.
Scopul lui este de a-mi da mie o oarecare satisfacție, dar dacă îl citești totuși dintr-o lipsă de ocupație, ești mai mult decât binevenit să te întorci și altă dată.
Acestea fiind spuse, să mai vedem un film, zic!