Rust and bone (2012)
Regia: Jacques Audiard
Distribuție: Marion Cotillard
                     Mathias 
                    Schoenaerts
                     Armand Verdune
Notă IMDB: 7.5
Am văzut Rust and bone într-o seară în care aveam o dorință foarte mare să văd un film și să plâng. Pentru că The notebook l-am văzut de prea multe ori și am plâns tot de atâtea ori, am luat primul film de dragoste pe care l-am găsit pe un oarecare site. Și-a îndeplinit misiunea pentru că la sfârșitul filmului perna îmi era udă. (Plâng destul de repede și de des așa că nu e obligatoriu să suspinați și voi)
Așadar, Ali (Matthias Schoenaerts), un tată singur, hoinărește pe străzi, furând din diverse locuri pentru a-și putea hrăni trupul (bine făcut) și băiatul de vreo 7 ani. Ajunge să fie bodyguard într-un club unde o întâlnește pe Stephanie (Marion Cotillard), antrenoare de balene ucigașe  într-un parc acvatic.
În urma unui accident, Stephanie rămâne imobilizată într-un scaun cu rotile și într-un moment de disperare, îl sună pe Ali care acum merge la bătăi organizate pentru bani. Petrec mult timp împreuna, Ali îi propune lui Stephanie să îl lase să îi îndeplinească nevoile sexuale, și de aici nu e greu de imaginat ce se întâmplă.
Filmul are o poveste pe care nu o găsești pe toate gardurile Hollywoodiene. Asta mi-a și plăcut, că nu e o poveste de dragoste tipică. Mathias își joacă foarte bine rolul de om cu probleme iar Marion Cotillard îți dă fiori pe șira spinării. Cu mai multe nominalizări la cea mai bună actriță, rolul chiar a fost unul dintre cele mai bune pe care le-a jucat.  Imaginea mi-a plăcut mult pentru că a contribuit la întreaga stare a filmului, stare care a persistat și după ce am închis BS Playerul, iar pentru mine asta contează foarte mult.
Ce nu mi-a plăcut a fost că nu am găsit rolul mai multor scene, destul de lungi care mă făceau să îmi pierd răbdarea but other than that, un film bun care te face să te gândești de două ori înainte de a spune “Nu pot!”