Nobody walks (2012)

Regie: Ry Russo-Young
Distributie: John Krasinki, Olivia Thirlby, Rosemarie DeWitt
Nota IMDB: 5.1

                Vizual si auditiv (in special audititv) filmul este o placere, luat ca intreg. Plin de sexualitate,  cu o distributie intersanta  si cu o executie ce aduce a film european, dar fara un fir narativ atractiv, din pacate. Pe scurt, Martine,  (Olivia Thirlby) o tanara enigmatica, constienta de propria-i sexualitate ajunge la Peter (Krasinki) pentru a-si edita un film de scurt metraj. Problema e ca ea e genul de fata care isi face de cap in stanga si in dreapta, el  e barbat insurat la casa lui, nu poate rezista in fata fetii si ia de aici intriga.
                In afara de Martine, personajele sunt cam slab conturate. Krasinski pare ca nu isi poate iesi din pielea lui Jim Halpert, rare fiind momentele in care e credibil. Kolt (India Ennenga) e singura care mai misca un joc actoricesc, iar momentele in care isi recita poeziile sunt chiar reusite.
                Toata frumusetea filmului sta in coloana sonora, in sunetele pasionale si foarte sexuale ale diferitelor obiecte pe care Martine le inregistreaza si in farmecul ei. Finalul te lasa cu ochii in soare.  Cand te astepti sa iasa un scandal, o privire, orice – nu se intampla nimic. La fel,  nu am inteles metafora sau intelesul ascuns din spatele insectelor desi am vazut filmul de mai multe ori (de dragul lui Kransinki si al coloanei sonore). Ma gandesc ca ori metafora a fost prost executata, ori si in capul lor ceva era neclar.
                Povestea vorbeste despre mariaj, tradare, atractie sexuala si puterea seductiei, toate puse pe un fundal sonor excelent si  intr-un ansamblu de cadre cu potential… nesatisfacatoare insa.