The office (2005-2013)
Creatori:  Creg Daniels, Rycky Gervais, Stephen Merchant
Distribuţie: Steve Carell, John Krasinski, Jenna Fischer, Rainn Wilson, Ed Helms
Notă IMDB: 8,7
Chiar dacă iniţial am zis că o să scriu doar despre filme, obsesia mea pentru acest serial a atins cote alarmante. Aşadar, am hotărât să împărtăşesc cu toată lumea frumuseţea celor nouă sezoane. Cu un început nu prea promiţător, The office s-a dovedit a fi unul dintre cele mai longevive seriale, iar spre final, a devenit chiar un fenomen internaţional.
Serialul urmăreşte viaţa companiei de hârtie Dundler Miffin şi viaţa angajaţilor care sunt urmăriţi zi de zi, în vederea constituirii unui documentar. Fiecare dintre ei are ciudăţeniile lui, fiecare are problemele şi obsesiile lui, iar şeful (Michale Scott) lor întruneşte defectele tuturor şefilor din lume. Nu pot să ratez personajele principale, aşa că ia d-aici:
Michael Scott (Steve Carell) – Omul este expemplul perfect de orgoliu nefondat, de prostie infantilă şi de neputinţa stăpânirii controlului personal. Cu toate astea, este cel mai sufletist om, e primul care sare în ajutor atunci când e nevoie şi e primul care se oferă să dea sfaturi...chiar şi total nepotrivite. După primele 3 sezoane m-am uitat la toate filmele lui Steve Carell.
Jim Harper (John Krasinski) – Perfecţiunea întruchipată de bărbat...ca să extindem puţin. E înalt, arată într-un mare fel, e deştept şi are simţul umorului. Chiar daca treaba lui e să vândă hârtie, majoritatea timpului îi este ocupată de farsele pentru Dwight care apropo, sunt cele mai deştepte farse pe care le-am văzut vreodată. Mi-am propus să mă folosesc şi eu de câteva :D Se îndrăgosteşte de recepţioneră (Pamela Beesley), şi cum am vazut că scria într-un articol, serialul găzduieşte una dintre cele mai frumoase poveşti de dragoste din cinematografie, lucru cu care sunt total de acord. Dupa primele 3 sezoane...da, am văzut toate filmele lui.
Pamela Beeslez (Jenna Fischer) – La început e o tipă fără prea multe dorinţe şi ambiţii, cu un logodnic cu care nu este foarte împlinită şi e genul de om care se mulţumeşte cu puţin. De-alungul serialului, personajul are parte de o dezvoltare foarte frumoasă....cauza nu o spun ca să nu stric frumuseţe de poveste.
Dwight Schrute (Rainn Wilson) – Pe lângă Snape din Harry Potter, Dwight cred ca e unul dintre cele mai bune personaje scrise vreodată, iar succesul serialului se datorează în mare parte lui. E o combinaţie de cel mai ciudat om pe care l-ai cunoscut vreodată, cu un ţăran get-beget, un rocker psihopat şi un tocilar infect...dar e un băiat bun J. Toată viaţa lui e condusă de dorinţa de a deveni manager şi încearcă orice pentru a şi-o îndeplini.
Andy Bernard (Ed Helms) – Vrea să ajungă cea mai mare vedetă şi printre comportamente bipolare şi mari eşecuri urmate de multe lacrimi, din în când, ne mai încântă auzul cu câte o melodioară...şi cântă divin.
Angela Martin (Angela Kinsey) – E o dubioasa care are mii şi milioane de pisici pe care le îmbracă, le aranjează, le parfumează. Pisicile sunt prietenele ei cele mai bune pentru că în general, urăşte oamenii.
Toţi ceilalţi sunt la fel de ciudaţi, iar majoritatea replicilor lor sunt cel puţin ciudate . Se poate ca serialul să nu fie placul tuturor tocmai pentru umorul lor. Ei şi-au propus la început să încerce un alt tip de umor şi să schimbe puţin direcţia şi mentalitatea serialelor din America. Pe mine The office m-a atras prin simplitate şi prin faptul că la fiecare episod ori râdeam cu lacrimi, ori plângeam...cu lacrimiJ  Ideea e că ei au demonstrat foarte frumos şi elegant că în orice moment există un altul care te face să te simţi mai bine, există ceva care să te facă să râzi. În orice moment până la urmă, există frumuseţe.
În momentul în care am aflat că după sezonul 6 Steve Carell părăseşte serialul, recunosc că nu am mai avut încredere în evoluţia lui. Surprinzător însă, celelalte 3 sezoane, deşi nu s-au ridicat la nivelul celor anterioare, au reuşit să creeze suspans şi au reuşit să ma facă să aştept cu sufletul la gură următorul episod. Ce m-a bucurat şi mai tare a fost că ultimul serial a fost o încununare a tuturor lucrurilor frumoase din serial, o încununare a tot ceea ce m-a făcut să iubesc serialul atât de mult...
Mi-e ciudă că talentul meu scriitoricesc mă îngrădeşte în a vă povesti cât de mult mi-a plăcut The office.


 Un link care exprimă foarte bine felul în care m-am simţit după ce s-a terminat serialul :)


The Place Beyond The Pines
Regia: Derek Cianfrance
Distribuţie: Ryan Gosling, Eva Mendes, Bradley Cooper, Craig Van Hook
Notă IMDB: 7,7

               Pentru că am văzut Blue Valentine de vreo 10 ori şi pentru că a devenit unul dintre filmele mele preferate, am aşteptam cu nerăbdare premiera filmului. La încept, pare un film independent, dar pe parcurs îşi dezvăluie potenţialul de proiect ambiţios. Luke Glanton (Ryan Gosling) este un cascador motorist care merge din oraş în oraş şi face cascadorii pentru publicul unui circ. Alegerile greşite pe care le-a făcut de-alungulu timpului îşi pun amprenta pe comportament şi pe multele tatuaje pe care le are...cele mai multe dintre ele, hidoase.
               Când ajunge în New York (denumirea mohawk a oraşului e Place beyond the pines), reia legăturile cu o fostă prietenă şi află din greşeală ca aceasta are un copil care este a lui. Luke realizează că vrea să îşi ajute familia şi băiatul şi începe să dea lovituri la bancă. O circumstanţă neprevăzută face ca unul dintre jafuri să fie un eşec, şi moare împuşcat de poliţistul Avery Cross (Bradley Cooper).
               Apăsat de remuşcări, Avery află că Luke are un copil de vârsta băiatului lui, iar gândul că ar trebui să revină la post începe să i se pară nepotrivit. O greşeală îl face să intre într-o afacere ilegală, dar nevoit să îşi continue viaţa îşi trădează prietenii şi îşi face rost de un job bine plătit, prin mijloace nu tocmai legale. După 15 ani, îl găsim pe Avery candidând la un post important în politică şi având un copil (AJ) care a deraiat de la drumul normal al unui adolescent.
               Al treilea act, cam tras de păr, se invârte în jurul lui AJ (Emory Cohen) care se anturează cu băiatul lui Luke, Jason (Dane DeeHaan – e prima dată când îl văd şi m-a surprins foarte plăcut).  Totul ia o întorsătură ciudată şi karma se întoarce împortriva lui Avery.
               Chiar dacă Gosling apare doar în prima parte a filmului, prestaţia lui te urmăreşte pe tot parcursul vizionării. Nu foarte deştept şi netrecut parcă de vârsta de 19 ani, personajul îşi dezvăluie partea sensibilă. Ryan Gosling e chiar e foarte bun şi ştie ce face. Pe de cealaltă parte, Bradley Cooper a avut şi roluri mai bune, dar all in all, personajul lui e onest, copleşit de remuşcări şi obligat să facă nişte alegeri pe care în mod normal nu le-ar face.  Nu sunt o mare fană a lui Mendes, dar în filmul ăsta e foarte bună; joacă o mamă modestă cu o viaţă grea şi nu foarte fericită.
               Cadrele şi imaginea nu impresioneză deşi ar fi avut potenţial (peisajele sunt foarte, foarte frumoase), iar puţina coloană sonoră care există e foarte bună şi dă starea care trebuie. În principiu, filmul vorbeşte despre decizii greşite, responsabilitate, familie şi cum destinul poate lua o întorsătura la care nu te aştepţi. E un film dur, dar e frumos prezentat şi personajele ajută mult la calitatea lui.